joi, 9 septembrie 2010

Turcia - Ziua 3

Salutare, salutare!
Astazi pietre, pietre si iar pietre, iar in final pietre!
Ce vreti, suntem in podisul Anatoliei (da, stiu, am scris ieri, alaltaieri deshert, e si una si alta) si pe aici toate obiectivele turistice sunt de fapt niste pietre mai vechi sau mai noi.

Ok, unii dintre noi (Bobo si Ana lui) s-au dat azi cu balonul! Eeeee, asta da distractie inainte de micul dejun! Sa le fie de bine!
Dar sa o luam in ordine, am fost la Urgup, am vazut pietrele din varful altor pietre (Bobo sustine ca sunt plantate acolo) si am dat o tura prin targul de alaturi, plin cu ceramica super aratoasa si ieftina.

Apoi am mers la muzeul in aer liber din Zelve, absolut urias, cred ca are cam 1km lungime si jumatate de km latime, plin numai cu asezari vechi construite in piatra. Zona se intinde pe 3 vai si este o incantare pentru oricine ajunge acolo. Am pierdut cateva ore bune pe acolo, dar a meritat pe deplin.


De la Zelve am mers in "Love valley", ma rog, din poze stiti voi la ce se refera "Love" din denumirea vaii. Zona este extrem de pitoreasca, se ajunge acolo pe un drum acoperit cu nisip intre doua dealuri pe care se gaseste foarte multa vita de vie. Daca ai noroc, nu te intalnesti cu nici o masina sau tractor pe drumul de 3m latime. Iar dupa ce mergi cam 1km pe acest drum si ajungi in fine in zona de interes dai de un baiat simpatic care iti ofera fresh de portocale sau rodii de la gheata! In mijlocul campului!

Dupa alta ora pierduta in Love Valley am plecat la "Panorama point" din Goreme care nu este altceva decat un punct inalt de unde se vede toata asezarea, cu pietrele specifice si toate hotelurile dintre ele. Evident, un mare bazar se intinde pe acea zona, sute de turisti coboara din autocare odata la cateva minute, auzi toate limbile pamantului, te roaga cineva sa ii faci o poza pe muchia vaii si uite asa nici nu stii cand trece timpul. Ah, de aici am cumparat si un CD cu muzica traditionala instrumentala (a fost al 6 cd ascultat pe loc in magazin inainte sa ma decid).
Imaginea este a turcului care servea cafea la bar, m-a fascinat mustata lui, nu m-am putut abtine si in rasetele tuturor i-am facut o poza.

Dupa panorama toata lumea a cedat fizic si am plecat la masa unde am mancat din nou toate nebuniile locale (supa cu menta a fost de-menta!).
Pe la 6-7 seara, in plin apus de soare, pe niste culori absolut criminale date de soare pe rocile galbene si rosii am plecat in Red Valley sa prind apusul de soare si sa urc pe varful muntelui pentur poze. Apusul m-a cam luat prin surprindere si a venit cam repede, fapt pentru care m-a prins noaptea pe varful muntelui. Am continuat sa fac poze si pe intuneric (traiasca lanterna din masina) si de-abia pe la ora 20:00 m-am lasat dus de acolo. Peisajul din Red Valley e de poveste, roca rosie modelata de-a lungul vremii in vai si forme de toate felurile este uimitoare.


Restul pozelor de azi se gasesc aici:

Maine ne asteapta Antalya, piscine, restaurante, tobogane cu apa, huzur de huzur (cuvant turcesc cumva?).

Noapte buna!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu